Procesul de transformare a polimerilor de polipropilenă și poliester în material nețesut nu este la fel de rău ca prelucrarea materialelor plastice sintetice, dar încă folosește multă energie. Producția de țesături nețesute necesită căldură, presiune și alte mașini, toate generând gaze cu efect de seră care nu sunt la fel de prietenoase cu mediul precum materiile prime organice. Acesta este motivul pentru care mulți producători de aceste tipuri de țesături au început să folosească polimeri ecologici care sunt derivați din resurse regenerabile în loc de materii prime pe bază de petrol.
Unii polimeri biodegradabili se bazează pe polizaharide naturale sau petrochimice, polimeri termorigizi din uleiuri vegetale sau polimeri sintetici cu aditivi responsabili de foto-, oxo- și biodegradare (Farrington et al., 2005). În timpul degradării, polimerii cu lanț lung sunt hidrolizați în oligomeri cu greutate moleculară mai mică prin acțiunea microorganismelor în prezența apei și a oxigenului. Reacția este accelerată prin adăugarea de acid sau alcali și prin efectul temperaturii și umidității.
Polimerii degradabili biologic nu sunt de obicei contaminați de solul în care sunt îngropați sau compostați. Cu toate acestea, ele pot contamina solul cu dioxid de carbon, metan, apă și humus (Farrington et al., 2007).
Agrotextilele realizate din aceste materiale biodegradabile pot fi utilizate într-o varietate de aplicații. Ele pot fi folosite pentru a proteja solul de eroziune, pentru a reține umiditatea și nutrienții în câmp și pentru a suprima creșterea buruienilor. Unele dintre aceste agrotextile pot ajuta chiar la creșterea randamentului culturilor prin reducerea nevoii de îngrășământ.
Biodegradabilitatea agrotextilelor depinde de conținutul lor de celuloză, cristalinitate și temperatură. Cele mai bune agrotextile care pot fi folosite pentru controlul eroziunii sunt cele cu conținut ridicat de celuloză și cristalinitate scăzută. Agrotextilele ar trebui să fie înmuiate în apă timp de aproximativ două ore pentru a se asigura că sunt complet saturate înainte de testarea biodegradabilității.
A fost testată biodegradabilitatea covorașelor sanitare nețesute, care au fost cusute cu fibre de iută și cânepă. Rezultatele au arătat că biodegradabilitatea acestor covorașe sanitare a fost satisfăcătoare pe baza evaluării senzoriale și a analizei rezistenței la tracțiune. Covoarele sanitare care au avut cel mai mare nivel de biodegradabilitate au fost cele cu un procent mare de fibre scurte. Covorașele sanitare care au avut cea mai scăzută biodegradabilitate au fost cele cu cea mai mare concentrație de fibre lungi. Acest lucru se datorează faptului că fibrele mai lungi au o rezistență mai pronunțată la degradarea microbiană decât fibrele scurte.
